Bert Bevers

OVERFLOW

In the after sleep I slowly wade into
the water. I never do. When dripping I
wonder what I am doing here, you resurrect.

With the young slender body which I know
from old pictures, serrated border and all,
yet with the head I so gently stroked

when you almost were on your last breath.
Remember? You smile. “What’s all this then?
You didn’t care about swimming at all,

boy?” you say. And you clasp me wet against
your chest so like mine. “Hey dad,” I say.
“Hi daddy. Where are you all the time?”        


Translation: AnnMarie Sauer

REVĂRSARE

Ȋn somnul de apoi, înaintam cu greu prin
apă. Nu mi se întâmplă niciodată. Eram șiroare tot
și mă ȋntrebam ce caut. Atunci ai ȋnviat.

Cu trupul zvelt și tânăr, pe care-l știu
din vechile poze de album, cu zimți –
dar totuși te mângâiam ușor pe cap,

ca și cum ai fi fost pe patul de moarte.
Ȋţi amintești? Zȃmbeai. „Ce avem noi aici?
Dar ție nu ȋţi pasă deloc de ȋnot,

măi băiete?― Așa ziceai. Și m-ai strȃns la piept,
numai șiroaie, ca și mine. „Bun găsit, tati!―
„Bun găsit, tăticule! Unde ai fost ȋn tot acest timp?―


Traducere de Alexandra Raluca Ciobanu, Universitatea din Bucureșt

Catharina Boer

HATSHEPSUT

On bottom of time, diggers found
a woman, not guarded by dates
or coloured by wars.

Beheaded, her body smeared, deformed,
denied, cancelled out of books,
she became what she was: a woman,
repeated beginning,

bottom stone which always comes above.


Translation: Catharina Boer & Albert Baggermans

HATSHEPSUT

În străfundurile timpului, săpătorii au găsit
o femeie, nestrăjuită de curmali
sau colorată în războaie.

Decapitată, trupul ei pătat, deformat,
negat, scos din cărţi,
a devenit ceea ce era: o femeie,
un început cu repetiţie,

piatra din adâncuri, ieșind mereu la suprafaţă.


Traducere de Roxana Doncu

Ezra de Haan

ODE TO A SECOND, DEAD OWL

Once more feathers fluttering
in the bend, near the lake
where three men drowned
flat on the road lies a dead owl.
At the water’s edge the peak keeps silent
along with the fisher in the boat.
Only the owl beckons.
Spreading a wing
at each car that passes.


Translation: Scott Rollins

ODĂ CELEI DE-A DOUA BUFNIŢE MOARTE

Încă o dată penele fluturând
în curbă, lângă lacul
unde s-au înecat trei oameni,
strivită pe şosea zace o bufniţă moartă.
La marginea apei piscul rămâne tăcut
la fel ca pescarul din barcă.
Doar bufniţa semnalizează.
Arătând cu aripa
Spre fiecare maşină care trece.


Traducere de Roxana Doncu

Erik Lindner

*

The sea’s purple at Piraeus.

A flag creeps over the bell tower
when the wind turns.

A man steps over a dog.
A woman, bending, rubs her eyelid.

In an umbrella shop an umbrella falls off the counter.

On a narrow branch sits a dove
that falls off, flutters and alights again
the berry that’s too far away at the furthest tip of the branch

the branch that sags, the collar that puffs up as the dove shifts.

A girl who gets on the tube with a desk drawer.

On the thick sand down by the surf
an angler extends his rod horizontally
a bike next to him on its stand.

He stands feet apart as if peeing.
Bird footprints in the sand.
The rod arches over the sea.


Translation: Paul Vincent

*

Marea-i viorie la Pireu.

Un steag se furișează pe clopotniţă
când vântul se întoarce .

Un om păşeşte peste un câine,
O femeie, aplecându-se, îşi freacă pleoapa.

Într-un magazin de umbrele, o umbrelă cade de pe tejghea.

Pe o ramură subţire stă un porumbiţă
care plonjează, bate din aripi şi se aşează iar
fructul de prea departe de la capătul cel mai îndepărtat al ramurei

creanga îndoită, gulerul umflat când porumbița se mişcă.

O fată ce intră în metrou cu un sertar de birou.

Pe nisipul greu de lângă resac,
un pescar îşi întinde undiţa orizontal
o bicicletă stă alături de el, în stand.

Stă cu picioarele desfăcute ca şi când ar urina.
Se văd urme de gheare de păsări pe nisip.
Undiţa descrie un arc peste mare.


Traducere de Elena-Carmen Bobocescu

Nick J. Swarth

STAY, YOU’RE ALRIGHT

And so the town’s created, that first wasn’t
a town, but a house, no, an unlit room, flesh
and blood.
Hear the tick-tock of the clockless child,
the blossom-bomb, tucking in.
See the child eating a belly-full,
without an inkling of the smouldering fuse.

And darkness unveils itself
and casts it out
into the city of what’s been done, still to do
and god yes, way back when.
And at times a few who call it a day.
A dud rusts away in the soil.
Lots of things go to hell.
Boorishly eats Mother Earth sprouts.

And yet: to every to its town. You’re welcome
to one like mine (not so big, small in fact; more
than averagely ugly and therefore incomplete),
which has room for zest
and where people, after the umpteenth opening
still politely inquire: who is exploding over there
in such many-petaled blooms?


From: Naked City Poems. Translation: Willem Groenewegen

RǍMÂI, EŞTI ÎN REGULǍ
 
Şi astfel e creat orașul, n-a fost de la început
un oraș, ci o casǎ, ba nu, o camerǎ obscurǎ, carne
și sânge.
Auzi ticǎitul copilului care nu mai are vreme,
corola bombei, ȋntr-o ȋmbrǎțișare.
Vezi cum copilul mǎnâncǎ pe sǎturate,
fǎrǎ să aibă habar de fitilul care mocnește.

Dar ȋntunericul se dezvăluie
și îl azvârle afarǎ,
ȋn orașul celor ȋnfǎptuite, ce ȋncǎ se vor ȋnfǎptui
și, doamne, da, al faptelor de odinioară.
Uneori unii spun că le ajunge pe ziua de azi.
Un proiectil neexplodat ruginește-n țărână.
O grǎmadǎ de lucruri se duc dracului.
Înfulecând mugurii Mamei Pǎmânt.

Şi totuși, un oraș pentru orice copilaș. Ești binevenit
ȋntr-unul ca al meu (nu prea mare, mic de fapt; mai
urât chiar decât ȋn mod obișnuit și deci neterminat),
care lasǎ loc și pentru savoare
și unde lumea, dupǎ a nu știu câta declanșare,
ȋntreabǎ ȋncǎ politicos: cine anume explodeazǎ acolo
ȋn pocnituri ȋnvelite ȋntr-atâtea petale?

Traducere de Iulian Trandafir

Hans Tentije

ORVIETO

A winding road and hairpin turns
raise the volcanic tuff plateau higher and higher
along crumbling, overgrown barriers, right up to the gates
of the city that will awaken later in the afternoon

in front of the cathedral in disbelief
you momentarily close your eyes and the gold
of a whole bygone era spreads across your eyelids

tempered light, yellow like wine
falls through the marble windowpane corpses,
with a nervature
of charred lightning shafts, of lifetimes that had run
their courses centuries ago, of tide lines, blood
gushing upward and streaming underground, that stranded
in the mountains, that buried itself there –

someone brings a bouquet for the grave, profuse
with green and calla lilies, to the side chapel,
where praying
out loud and a little too loose-lipped is forbidden

a hearse with drooping pennants pulls into
the cathedral square, squandering
the enormous power of its
engine on the transport of a simple coffin, the requiem
is about to be dedicated

four pilasters, framed by tendrils of grape
and leaves of acanthus, exhibit a series of sculpted
Biblical scenes - you look for your face on the earliest day
among the multitude of the doomed –
you haven't found it, as yet  



Translation: Scott Rollins

ORVIETO

Un drum șerpuit și curbe periculoase
ne duc pe platoul tufului vulcanic tot mai sus,
mai sus de-a lungul barierelor năruite, direct în fața porților
orașului care se va trezi mai târziu la amiază

în fața unei catedrale, cuprins de deznădejde,
închizi ochii o clipă și aurul
unei epoci apuse ți se întinde peste pleoape

lumina pală, aurie ca vinul,
străbate cadavrele de un stăveziu marmorean, cu un buchet
de săgeți luminoase, carbonizate, de vieți petrecute
în urmă cu secole, de linii lăsate de torenți, sânge
împroșcat în sus și revărsat în subteran, eșuat
în munți, îngropat acolo ̶

cineva aduce un buchet la criptă, bogat
în crini verzi, în capela laterală, unde nu ai voie
nici să te rogi cu voce tare și nici să vorbești



un dric cu fanioane pleoștite trage în
fața catedralei, risipindu-și impresionanta putere a
motorului pentru a transporta un simplu coșciug, urmează
să se închine recviemul

patru pilaștri, încadrați de cârcei de viță-de-vie
și de frunze de acantă, susțin o serie de
scene biblice sculptate ̶ îți cauți chipul zilelor dintâi
prin mulțimea celor condamnați ̶
nu l-ai găsit, încă




Traducere de Iulia Andreea Anghel

Wim van Til

I SEEK MY MOTHER

The arms of the Old Rhine are the arms
of my mother. They reach to her other side.
I learnt to fish there time and time again;
she saw me as I was.

What do you see in a landscape that changes before
your eyes, a twist in the river and an altered course.
The other side lies here, the Rhine feeds it with its water.

If you want to know what mustard tastes like, try it
after the meal. It tastes of home-sickness, of
longing; it tastes like water. You drink it
and it is not there.

My mother stretches out her arms, I run
towards her over the ice and once more am at
the white small church. The congregation weeps at the sea
that takes away and the congregation nods at the child
that is baptized. It is water and it is not there.

I seek my mother and the fishes know that she is
not there. It is water and it is nothing. The fishes know
the boy who did not catch them, they know the mother
who protected them. Her ashes feed the roots of
this tree, as does the water.

The arms of the Old Rhine are the arms
of my mother. She waves me to the other side.


Translation: John Irons

I CAUT MAMA

Braţele Rinului Vechi sunt braţele
mamei mele. Îi ajung până pe malul celălalt.
Am învățat să pescuiesc acolo-n repetate rânduri.
M-a și văzut.

Ce observi într-un un peisaj care se schimbă
sub ochii tăi, un vârtej pe râu și un curs modificat?
Celălalt mal este aici, Rinul îl hrăneşte cu apa sa.

Dacă vrei să ştii ce gust are muştarul, încearcă-l
după o masă. Are gust de dor de casă şi
nostalgie. Are gust de apă. O bei
și nu mai este acolo.

Mama mea îşi întinde braţele, alerg
spre ea peste gheață şi din nou ajung la
bisericuța albă. Adunarea plânge lângă marea
care tocmai se îndepărtează, dă aprobator din cap
când copilul se creştinează. Acolo este și nu este apă.

Îmi caut mama, dar peştii ştiu că ea nu este
acolo. Este apă şi nu-i nimic. Peştii îl ştiu
pe băiatul care nu a reuşit să-i prindă, dar și pe mama
care i-a protejat. Cenuşa ei hrăneşte rădăcina
acestui arbore, aşa cum o face şi apa.

Braţele Rinului Vechi sunt braţele
mamei mele. Ea mă poartă spre malul celălalt.


Traducere de Alina Nicoleta Badea

Hans van de Waarsenburg

MONDRIAN IN DOMBURG

I

On the beach, legs crossed,
Arms bent, he sits without moving
And catches wind for his trees.

Leaf-fall sinks below the horizon,
Ship’s tail confuses him just
-This is a later life-

High tide encircles in broad ovals,
Rains screens an early summer,
Old views shrink and are lost.

 

II

Singing the salty psalms
Under church stones polished red:
You dismantle their song. Benches

Crossed your path. You disbanded
The crossbeams, till bright light
Fell on the canvas and pure

Music rushed through your ears. In
The Spa Pavilion that night you
Danced new patterns on the Floor.


Translation: Peter Boreas

MONDRIAN ÎN DOMBURG

I

Pe plajă, cu picioarele încrucişate,
Mâinile îndoite, stă fără să se mişte
Şi își adulmecă arborii.

Căderea frunzelor se scufundă sub orizont
Coada unui vapor doar îl nedumereşte
– Aceasta este o viaţă ulterioară –

Fluxul dă târcoale în ovale largi,
Ploaia acoperă o vară timpurie
Peisaje mai vechi se micşorează, dispar.



II

Se cântă psalmi săraţi
Sub lespezi de biserică lustruite în roşu:
Tu le descompui cântecul. Băncile

Ţi-au tăiat calea. Tu ai desfăcut
Grinzile, până ce lumina clară
A căzut pe pânză, iar muzica

Pură ţi-a dat năvală în urechi. În
Pavilonul de Spa, în acea noapte,
Ai dansat pe Podea într-un stil nou.


Traducere de Roxana Doncu

The building where CLH is located, Calea Moşilor in Bucharest.